România merge la JO cu echipament din „chetă“ şi bani „de la mama“. Cei 26 care vor ţine tricolorul

Obiectivele sportivilor români care participă la JO de la Vancouver sunt foarte modeste, cele mai “ambiţioase” fiind biatlonistele care îşi doresc o clasare între primele zece echipe din lume
Delegaţia României pentru Jocurile Olimpice de la Vancouver este formată, în acest moment, din 26 de sportivi, dar şansele ca vreunul dintre ei să se întoarcă acasă cu medalie sunt ca şi inexistente.
Deşi în România avem munţi şi avem şi zăpadă, mai toţi sportivii din delegaţia olimpică pe care o vom trimite la Vancouver se antrenează în străinătate. Pentru că în România nu avem nimic. Nici patinoare, nici pârtii de schi şi nici trambuline pentru sărituri.
Delegaţia României pentru Jocurile Olimpice de la Vancouver este formată, în acest moment, din 26 de sportivi, dar şansele ca vreunul dintre ei să se întoarcă acasă cu medalie sunt ca şi inexistente.
Deşi în România avem munţi şi avem şi zăpadă, mai toţi sportivii din delegaţia olimpică pe care o vom trimite la Vancouver se antrenează în străinătate. Pentru că în România nu avem nimic. Nici patinoare, nici pârtii de schi şi nici trambuline pentru sărituri.
Se antrenează în străinătate
În aceste condiţii nu surprinde pe nimeni că sportivii români stau 6-7 luni pe an printre străini, că se antrenează în Austria, Germania sau chiar Bulgaria, ţări în care sporturile de iarnă au tradiţie şi condiţiile de pregătire sunt excelente. “De când mă ştiu eu mă pregătesc în Austria. În septembrie plec şi până în aprilie sunt aici”, explică Edit Mikloş, singura reprezentantă a României la schi alpin, pentru care acasă a ajuns să însemne Austria: “Nu ai nici o şansă în schiul alpin dacă rămâi în România. Acasă nu poţi să faci nimic. Este prea puţină zăpadă, iar pârtiile nu sunt bine făcute”.
Şi campionii de la schi fond se antrenează între străini, atât fetele, cât şi băieţii. “La capitolul baze de pregătire stăm dezastruos, dar am înţeles că ar face nişte pârtii. Eu nu ştiu ce să vă zic, nu ştiu care este adevărul, dar nu mai cred până nu văd. Pe hârtie sună bine”, spune Eva Tofalvi, cea mai valoroasă şi mai experimentată biatlonistă din lotul României, cea care petrece câteva luni bune pe an în străinătate, la fel cum face şi Paul Pepene, singurul român campion mondial la schi fond. “Norocul nostru cu federaţia şi cu sponsorii că ne-au ajutat să ne antrenăm afară. În ultimii doi ani, şaptezeci la sută din timp ne antrenăm în străinătate, iarna în Austria, vara în Bulgaria, pentru că bulgarii au şi pistă pentru role, în vreme ce în România ne antrenăm pe stradă, printre maşini”, a spus Paul, pentru Gândul, iar situaţia biatloniştilor o găsim la toate sporturile.
Campionatele Naţionale ale României s-au ţinut în Polonia şi Austria
Şi la sărituri, pentru că nu avem trambuline, la bob şi sanie, pentru că nu avem piste sau la schi pentru că pârtiile sunt puţine şi proaste. Aşa am ajuns ca sportivi din România să se bată pentru titlul de campion naţional în străinătate. Şi avem un caz concret, cel al săritorilor la trambulină. Pentru că la noi în ţară nu mai există trambuline omologate de mulţi ani, şi pentru că hoţii de fier vechi au furat jumătate din scările trambulinei de la Săcele, Campionatele Naţionale se ţin în Polonia, pe timpul iernii, şi în Austria, cele din timpul verii.
Sponsorizaţi de mame
O categorie aparte în delegaţia României este cea a sportivilor care depind de banii părinţilor pentru a trăi decent. Zoltan Kelemen, campionul României la patinaj, şi Paul Pepene, campion mondial de juniori la schi fond, recunosc, sincer, că fără banii părinţilor le-ar fi foarte greu. “De la club nu câştig prea mult, doar indemnizaţia de 700 de lei”, spune campionul mondial de la Dinamo Bucureşti, pentru care sprijinul familiei este foarte important: “Când mă duc acasă, mama mă sponsorizează mereu. Fără ea şi fără ajutorul antrenorului mi-ar fi foarte greu”.
Şi pentru Zoltan Kelemen patinajul este un sport pe care îl face din pasiune, în nici un caz o sursă de venit. “Ca să trăiesc, îmi plăteşte federaţia cazarea şi masa şi îmi mai trimite mama bani de cheltuială. La 23 de ani, mă ţine mama pe banii ei. Şi mai am de la Sport Club Miercurea-Ciuc o indemnizaţie de 500 de lei pe lună pe care îi primesc după două luni. Cu banii ăştia trăiesc eu, dar îmi place prea mult patinajul ca să renunţ”, a explicat românul care a terminat Campionatele Europene de patinaj pe locul 19.
Chetă pentru sănii
Un alt capitol delicat, la care România nu stă deloc bine, este cel al dotărilor. Dacă federaţiile asigură sportivilor echipamentul, atunci când este vorba despre schiori sau despre patinatori, poate pentru că nu costă foarte mult, în cazul celor care fac bob sau sanie lucrurile sunt mai complicate. Aceasta pentru că un bob sau o sanie de ultima generaţie costă chiar şi zeci de mii de euro, bani greu de acoperit din buget.
Aşa s-a ajuns în situaţia ca primarul oraşului Buşteni, Emanoil Savin, să organizeze o chetă publică pentru a cumpăra două sănii. Edilul a strâns 15.000 de euro, printre cei care au contribuit numărându-se şi boxerul Lucian Bute, care a dat 1.000 de euro. O mare parte din aceşti bani, respectiv 12.000 de euro, a fost folosită pentru achiziţionarea a două sănii de ultimă generaţie pentru reprezentantele României la Olimpiada de la Vancouver, surorile Raluca şi Violeta Strămăturaru, sportive originare chiar din zona oraşului Buşteni.
Delegaţia României
Biatlon: Reka Ferencz, Mihaela Sabina Purdea, Dana Elena Plotogea, Eva Tofalvi şi Alexandra Raluca Stoian;
Schi alpin: Edit Mikloş, Ioan Gabriel Nan şi Dragoş Staicu;
Schi fond: Monika Gyorgy, Petrică Hogiu şi Paul Constantin Pepene;
Bob: Ioan Dănuţ Dovalciuc, Florin Crăciun, Nicolae Istrate, Ionuţ Andrei, Alina Savin şi Carmen Radenovic;
Sanie: Andrei Anghel, Cosmin Chetroiu, Paul Ifrim, Raluca Stramaturaru, Violeta Stramaturaru, Mihaela Chiraş, Valentin Creţu şi Ionuţ Ţăran;
Patinaj: Zoltan Kelemen

Sursa: Gandul