Primar dat în judecată

Dacă n-aş fi auzit cu urechile mele întâmplarea, aş fi crezut că-i inventată de cineva anume să mă facă să râd. Dar iată cum au decurs întâmplările.
Toader e în comună de mai bine de zece ani.  Deşi nu-i născut aici, căci a venit după nevasta care avea gospodărie frumoasă, chiar dacă ea e foc de urâtă, şi-a depus candidatura ca primar, dar a pierdut  şi a rămas consilier după numărul de voturi.
Nu ştiu cum se face, însă, că  e mereu în contra cu primarul, om cu experienţă, reales de sătenii fideli şi de cei infideli mulţumiţi că se pot  lăsa a fi cumpăraţi la votare cu diverse bunuri casnice, de la o pungă goală pan’ la o găleată de unică folosinţă. Dar, cum românului îi place să primească recompense pentru fiecare gest că aşa s-a învăţat,   nimeni n-a  vrut să mai  iasă la alegeri dacă n-a primit câte ceva în schimb.
Bun. Zis şi ales! Că, deh, doar tot trebuia să fie unul în această funcţie şi e mai bun ăla care s-a închiaburit deja în mandatul trecut, decât altul, flămând de putere. Numai că cel care fusese contracandidat, adică Toader, a rămas consilier şi de aici toată şicana şi tărăşenia. În toate şedinţele, la toate întâlnirile, cu toate ocaziile contrarul consilier era de-a curmezişul  deciziilor, a hotărârilor, a votărilor, a validărilor şi mereu se consemna un vot împotrivă.
Alesul încerca să facă faţă şi-l trata cu deferenţă că doar patru ani n-avea nimeni ce să-i facă. Iată însă că  învinsul nu se putea împăca cu gândul pierderii şi a făcut plângeri şi sesizări până a ajuns să-l dea în judecată pe primar şi uite-aşa, se aşează de-o comisie de anchetă când e mai mare criza şi sunt atâtea probleme adunate spre rezolvare. 
În plângerea făcută, scria negru pe alb:
                                                       
                                                Domnule preşedinte,
         
 Cu stimă şi încredere mă adresez domniilor voastre eu, Toader A. care sunt şi consilier comunal în acelaşi timp,  cu rugămintea de-a face dreptate şi de a mă lăsa să-mi continui viaţa pe care mi-o înăduşă primarul din comuna noastră. Eu pot să vă fac dovada că el nu mă poate suferi, deşi e mai mic ca mine cu patru ani şi ar trebui să mă respecte şi în continuu mă supără  fără să-i fac nimica, adică fără  motive. Dânsu’ mi se adresează cu apelative de genul cum ar fi măgarule sau prostule în condiţiile în care nu am făcut altceva decât mi-am exprimat punctul de vedere în clar şi oral. De mai multe ori am plecat de la şedinţele de Consiliu deoarece mă jignea pentru că nu eram de aceiaşi părere cu dânsul, făcându-mă de râs în faţa celorlalţi care râdeau  de mine la propriu şi nu mai suportam.
De asemeni, consilierii pot să vă spună deschis şi să fie sinceri, dacă nu au fost lămuriţi de el să ascundă faptul că m-a pocnit de două ori, prima oară pe scările primăriei drept în bot şi a doua oară în chiar instituţia statului, oleacă mai jos de burtă. Astfel că de durere m-am prezentat imediat la cabinetul doctorului de familie, dar acesta e şi doctorul lui şi n-a vrut să-mi elibereze adeverinţă de vătămare corporală pe motiv că nu se vede nimic, deşi i-am spus că mă lovise tare şi că eu simt dureri şi umflături în anumite zone. Doctorul, de la care m-am şi mutat, mi-a dat să pun comprese şi gata.
Eu mai pot să vă afirm că puteţi întreba pe membrii dacă  în cadrul şedinţei din 29 decembrie, n-am primit cea mai mare jicnire din viaţa mea despre mama care este moartă de zece ani, motiv pentru care am făcut apel la  prezenţa poliţiei la şedinţele consiliului Local.
Când am făcut plângere la poliţia comunală, ea a primit răspuns în bătaie de joc de la primarul, care este scuzaţi expresia, un nesimţit  ce atacă organul şi care a declarat în scris următoarele: „Referitor la fraza unde se spune că am trecut la agresiune fizică, vreau să arăt faptul că nu era agresiune adevărată, ci am vrut să văd ce sex are consilierul meu întrucât mi-a spus personal de mai multe ori, că îmi face ceva”.
Ba, domnule preşedinte,  a mai adăugat acelaşi primar nesimţit că, în condiţiile în care membri Consiliului doresc ca şedinţele să se desfăşoare în prezenţa poliţiştilor, atunci şi el, în calitatea ce o deţine, invită o unitate militară cu automate ca să-l păzească şi să ţină frontul.
Insă nemulţumirea mea nu se opreşte aici, deoarece pot să-l acuz  pe primar şi de achiziţionarea de utilaje la supra preţ, făcută însă prin hotărâre de consiliu, aprobată de  toţi consilierii în afară de mine, şi de transportul ilegal a persoanelor din comună cu microbuzul şcolii la nunta lui feciorul cumnatei de pe soră.
Pot să vă mai spun că şedinţele sunt lungi de câte trei ceasuri încheiate şi chiar peste, în care  nici consilierii şi nici primarul nu dezbat nici un proiect de interes pentru comuna care le-a dat votul de încredere la alegeri. 
Mai adaug că şi preotul are o combinaţie drăcească şi necurată cu el, deoarece sunt buni prieteni, că îşi zic singuri ,,fii ai satului’’ şi se înţeleg prin semne, că preotul îi sfinţea lucrurile primarului şi maşina iar primarul la rândul lui  punea bani  la construirea de obiective sfinte cum ar fi o fântână din capătul satului, unde zic ei că se adapă tot omul şi animalul, dar pe care a scos bani grei din fondurile pentru drumul care dă spre satul vecin. Eu zic că aici chiar şi-a băgat  coada dracu’.
Pot să fac precizarea că am vorbit şi cu preotul că doar n-am nimica cu el, că mi-a botezat toţi copiii,  că l-am întrebat sincer dacă acuma doi ani nu era certat şi el cu primarul, dar mi-a replicat că e adevărat, dar  atunci mărul discordiei era o reţea de canalizare care pleacă de la noua clădire a primăriei unde s-a stabilit ca ţevile prin care urmează sa fie vărsate resturile menajere, adică mizeria din primărie, să treacă prin curtea bisericii, că aşa cerea proiectul. Atunci preotul s-a făcut foc şi pară, că  unde s-a mai pomenit să treacă necinstitele reziduuri prin curtea unei biserici?  Şi  părintele i-a trimis o scrisoare primarului pe care am văzut-o şi eu personal, în care consemna nemulţumirea  că prin aceasta se profana locul sfânt, dar că imediat primarul a înţeles şi a căzut de acord cu omul bisericii şi de atunci sunt ei aşa de buni prieteni.
În încheiere vă fac precizarea că altă cale de întors nu mai este, pe acest primar nu-l mai abate nimic de la treaba lui şi  că este încăpăţânat ca un catâr. De aceea vă rog cu respect să aveţi în vedere această cerinţă a mea şi să luaţi măsuri după caz.
Eu vă mai spun sincer, adică vă menţionez să nu vă lăsaţi influenţat de martorii mincinoşi  şi de acest aşa zis primar care nu conlucrează bine cu toţi consilierii lui şi vrea să conducă el singur după capul lui.
Vă mulţumesc, cu stimă, Toader A. consilier ales prin voinţa cetăţenilor şi care cred în dreptate şi adevăr, aşa cum cred în bunul Dumnezeu.’’

Aşa se încheie plângerea consilierului şi aştept cu deosebită curiozitate finalul acestui proces, cu promisiunea de a vă  ţine la curent cu noutăţile.

Scris de Carmen Pasat