Scrisoarea unei ţaţe catre o doamnă

Stimata doamna,
Incerc sa-mi aleg cu mare grija  cuvintele, asa incat, sa  nu cumva sa scape necontrolat vreun tatism, desi sunt constienta ca acest lucru nu se poate nicidecum intampla, avand in vedere faptul ca originea mea sanatoasa de taranca nu se va dezminti.
Dupa cum bine ati subliniat in emisiunea la care ati fost invitata marti seara, la Antena 3( ca lumea sa mai aiba ce vedea in aceasta perioada in care numai de vorbe nu-i arde) si anume ca doamna ceea care l-a enervat pe seful statului nu putea fi nicidecum profesoara, ci cu siguranta era tata pentru ca era invatatoare sau educatoare.
Am convingerea ferma, stimata doamna, ca n-ati avut nicicum intentia de-a jigni sau defaima doua dintre cele mai valoroase meserii, sau persoane din aceasta tagma, ce ocupa astfel de functii intr-un sistem. De asemeni, sper ca apartenenta dumneavostra politica sa nu va fi facut partasa, alaturi de  altii de mai dedeasupra, unor manifestari profund declasate si josnice.
Niciodata n-as fi crezut ca schimbarea poate aduce atata curaj la nesimtire, incat sa arunci cu noroi, ca tot au adus apele involburare destul, in niste oameni ce isi vad cinstit de treaba, ce muncesc pana la epuizarea nervoasa si fizica, ce doresc sa lase in urma lor dare de lumina.       Nu-i asa ca si dumneavoastra doreati acelasi lucru cand ati terminat facultatea de matematica? Nu-i asa ca aveati pe-atunci certitudinea ca cei din invatamant pot schimba lumea? Ca si ei pot fi cumva de folos intru civilizare si schimbare? Cum de v-ati intors asa , cu spatele, doamna mea, cand stiti bine ce paine se mananca in acest sector? Sau v-a schimbat mediul de afaceri mai mult decat s-ar fi cuvenit unei distinse doamne de Bucuresti?
Ca, drept sa va spun, eu inteleg, la fel ca si dumneavoastra, ca nu toti am fi incaput in capitala sa ne facem meseria. Ca o multime de conjuncturi se intretaie de-a lungul vietii  imprastiindu-ne uneori visele. Si cu toate acestea, admirand perseverenta si sansa de-a va indeparta de acest sector al micilor intelectuali si orientandu-va catre cel al marilor afaceristi, tot nu-mi gasesc explicatia. De ce ne jigniti, stimata doamna Tatoiu? Cum va permiteti sa ne coborati intr-un mod inuman sub treptele intelectualilor, spunand ceea ce n-as fi dorit niciodata sa aud. Va amintiti, nu? 
E vorba de repetatele si mediatizatele cuvinte de acelasi calibru cu ale conducatorului nostru mult iubit ,,lasati tatismele, doamna!’’ la care, din avant partinic ati adaugat , asa , cu scarba, superioritate si detasare ,, doamna aia nu e profesoara. Trebuie sa fie o invatatoare, o educatoare…’’. 
Ce-ati spus, doamna? Nu vi se pare ca mizeria acestor cuvinte aduc atingere unor persoane? Cum indrazniti? Cum de nu va este rusine? De ce descalificati cu doua vorbe niste oameni care si asa au prea mult bun simt, rabdare si iar rabdare?!
Credeti oare, ca atunci cand ti se ia din salariu, cand iti ia apa casa, cand vezi ca se fura pe fata fara ca hotii sa pateasca ceva si cand astepti ca cineva, care are puterea in maini, sa te ajute macar cu o vorba buna, te repede si te terfeleste, trebuie sa suporti si jigniri? Credeti oare, ca sunteti indreptatita sa dati cu noi de toti peretii fiindca nu avem bai, nu avem curaj, nu avem putere, nu avem cu ce sa ne platim datoriile si ne imbracam de la second hand, ne incaltam cu cei mai ieftini papuci si mancam ce e mai de proasta calitate?
Stiti ca mai mult de jumatate dintre noi nu au mers  niciodata cu metroul si n-au vazut decat o data sau de doua ori capitala? Stiti ca nu ne permitem sa mergem nici macar cu bilete de la sindicat in concedii, ca ni se pare foarte mult un bilet de patru milioane si n-am avea bani de transport? Stiti ca unii dintre noi n-au fost niciodata dincolo de granita si altii au plecat din invatamant, nu ca dumneavoastra sa se chiverniseasca in afaceri, ci la ingrijit batrani in Italia, parasindu-si familiile si casele?
Stiti ca nu suntem intelesi, ascultati si ajutati de guvernul care ne-a facut din saraci si mai saraci? Stiti ca am incercat sa ne revoltam pe buna dreptate si am fost amenintati, batjocoriti si obligati sa suportam? Stiti ca nu ni s-au dat decat 5 mil. din salariu pe luna iunie si ca ni se vor opri cei 25%  si vom suporta cu toate acestea si maririle generate de preturi?
Nu-i asa, stimata doamna, ca le stiti pe toate? Nu-i asa, ca aveti habar cum e sa lucrezi intr-un amarat de sat unde cizmele de guma sunt un bun necesar si unde copiii n-au cu ce se imbraca si asteapta hainele fratilor sa vina la scoala? A..ati citit si credeti ca asta se intampla acu vreo suta de ani, sau e din ,,Morometii’’. Nu, doamna, e realitatea goala, sumbra si groaznica. Iar daca nu vreti sa recunoasteti ca toate acestea fac parte in invatamantul romanesc al secolului XXI si din realitaea Romaniei, inseamna ca traiti in alte sfere.
Poate ati inteles revola si indignarea ce-au izvorat in urma cuvintelor dumneavoastra. Poate Dumnezeu o sa va ierte si-o sa va intelepteasca. Poate va veti schimba catusi de putin conceptiile despre oamenii care fac ceva din dragoste fata de alti oameni. Poate…Numai noi, invatatoarele si educatoarele, niciodata nu vom ierta nimicnicia.
Asteptam scuzele de rigoare, dorindu-va sanatate!
Semneaza,
 Ţaţa
Scris de Carmen Pasat